Laptele Matern - un drept al bebelușului

𝐀𝐢 𝐨 𝐫𝐚𝐧ă 𝐥𝐚 𝐬â𝐧 𝐝𝐮𝐩ă 𝐚𝐥ă𝐩𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐮𝐩ă 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐨𝐦𝐩𝐞𝐢?

Știu cât de greu este să începi fiecare masă cu teama că va durea din nou.

Un lucru important pe care multe mame nu îl află la timp este acesta: 𝐨 𝐫𝐚𝐧ă 𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞, 𝐧𝐮 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐝𝐞 𝐡𝐢𝐝𝐫𝐚𝐭𝐚𝐫𝐞.

Lanolina este un produs excelent pentru hidratarea și protejarea pielii. Însă atunci când există deja o rană, de multe ori este nevoie și de un produs cu rol cicatrizant, recomandat în funcție de situație.

Dar nici cel mai bun cicatrizant nu poate face minuni dacă, la fiecare supt, rana este traumatizată din nou.

Aici apare adevărata cauză a problemei: 𝐚𝐭𝐚ș𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐬â𝐧.

Dacă bebelușul nu este atașat profund, mamelonul este comprimat cu palatul dur și gingii, iar rana este redeschisă la fiecare masă. Vindecarea devine lentă, iar durerea persistă.

În schimb, când mamelonul ajunge în punctul de confort din gurița bebelușului:
🧡 durerea scade;
🧡 rana nu mai este apăsată la fiecare supt;
🧡 vindecarea se produce rapid;
🧡 iar alăptarea devine din nou un moment de liniște și apropiere.

Nu este nevoie să suporți durerea și să speri că „va trece”.

În cele mai multe situații, combinația dintre î𝐧𝐠𝐫𝐢𝐣𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐫𝐞𝐜𝐭ă 𝐚 𝐫ă𝐧𝐢𝐢 și 𝐜𝐨𝐫𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐭𝐚șă𝐫𝐢𝐢 schimbă complet experiența alăptării.
𝐍𝐮 𝐞𝐳𝐢𝐭𝐚 𝐬ă 𝐦ă 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭𝐞𝐳𝐢!

❤️ Când mamelonul ajunge în locul în care îi este bine, și mama, și bebelușul sunt mai fericiți.

𝐎𝐚𝐧𝐚 𝐁𝐞𝐥𝐜𝐢𝐮𝐠𝐚𝐧𝐮
Consultant alăptare IBCLC · Tehnician nutriționist
📞 0724 296 811
📧 [email protected]

🌿
🌿
🌿
🌿

Astăzi este o postare mai delicată.

De-a lungul anilor, am lucrat cu multe familii care îmi spun același lucru: "Bebelușul plânge foarte mult noaptea. Pare că nu se liniștește niciodată."

Aproape de fiecare dată îi întreb cm au fost primele nopți după naștere, în maternitate. Și aproape de fiecare dată primesc același răspuns:
"Nu știm... Noaptea a stat pe secție. Ni s-a spus că este mai bine să ne odihnim, că bebelușul este bine la neonatologie și că vom avea destule nopți albe acasă."

Mă opresc mereu asupra acestui moment. Pentru că, din punct de vedere biologic, primele zile după naștere nu sunt construite pentru separare, ci pentru întâlnire.

În organismul mamei circulă încă niveluri crescute de adrenalină și alți hormoni care o mențin vigilentă. Corpul ei nu este pregătit să doarmă profund, ci să își caute copilul, să îl atingă, să îl miroasă, să îl hrănească și să creeze legătura cu el.

Am trăit asta și eu. După naștere nu am închis un ochi. Nici calmantele și nici somniferul nu au reușit să îmi aducă somnul. Îmi amintesc că întrebam întruna: „Când îmi aduceți bebelușul?”

Astăzi știu că nu era ceva neobișnuit. Era biologie. Corpul care a purtat un copil timp de nouă luni avea nevoie să fie din nou împreună cu el.

Când lăsăm această biologie să își urmeze cursul firesc, lucrurile se așază într-un ritm remarcabil.

Nou-născutul se adaptează la viața extrauterină prin contactul cu mama. Are nevoie de piele-pe-piele, de apropiere, de supt frecvent și uneori de mese scurte și dese, care stimulează lactația exact în ritmul lui.

În brațele mamei, sistemul nervos al bebelușului se co-reglează. Respirația, temperatura, ritmul cardiac și nivelul de stres se stabilizează mai ușor.

Asta nu înseamnă că fiecare bebeluș va fi „cuminte” sau că nu va mai plânge niciodată.

Înseamnă însă că are șanse mai mari să ajungă acasă cu un sistem nervos mai bine reglat și să facă o tranziție mai blândă către viața de familie.

În același timp, după câteva zile, adrenalina mamei începe firesc să scadă. Abia atunci corpul îi spune că este obosit și că are nevoie de odihnă.

Iar dacă în aceste prime zile mama și copilul au putut rămâne împreună, dacă au construit acel bonding atât de important, există șanse mai mari ca întreaga familie să intre într-un ritm mai echilibrat.

Din păcate, atunci când separarea de rutină se repetă noapte după noapte, deși mama și bebelușul sunt sănătoși, biologia lor este întreruptă. Mama nu se odihnește cu adevărat, chiar dacă bebelușul nu este lângă ea. Corpul ei rămâne în alertă și continuă să își caute copilul. În același timp, nou-născutul pierde principalul lui factor de reglare: contactul cu mama.

Când ajung acasă, mama începe să simtă oboseala acumulată după naștere, iar bebelușul poate rămâne într-o stare de alertă, căutând în continuare apropierea care îi oferă siguranță. Senzația descrisă de părinți este că bebelușul își caută mama și atunci când ea este chiar lângă el.

Rezultatul?

O familie epuizată. Părinți care se întreabă dacă fac ceva greșit. Mame care ajung să creadă că instinctul lor nu este suficient.

Nu scriu aceste rânduri pentru a învinovăți pe cineva. Există situații medicale în care separarea este necesară și salvează vieți.

Dar atunci când mama și bebelușul sunt sănătoși, cred că merită să ne întrebăm dacă rutina spitalului respectă biologia lor.

Poate că cea mai mare odihnă pe care o putem oferi unei familii nu este o noapte în care mama și copilul dorm separat. Poate că adevărata odihnă începe atunci când le permitem să rămână împreună încă din primele ore și primele zile de viață.

Pentru că uneori, ceea ce pare un gest mic în maternitate poate schimba felul în care începe povestea unei întregi familii. ❤️

𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐜𝐞 î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧ă 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚?

Libertatea de a pleca oriunde cu bebelușul la piept, știind că hrana lui este mereu cu tine – proaspătă, la temperatura potrivită și disponibilă în orice moment?

Sau libertatea de a ieși câteva ore fără bebe, având încrederea că rămâne acasă în siguranță, alături de o persoană dragă?

Pentru mine libertatea a însemnat să descopăr lumea alături de bebelușii mei, fără să simt că trebuie să aleg între ei și dorința de a călători. Să am mereu hrana lor la purtător, proaspătă, la temperatura potrivită, oriunde ne aflam. Să mă opresc pentru o pauză de alăptare pe o bancă în parc, pe un șezlong la mare, în avion, într-o cafenea sau pe o potecă de munte, cu bebelușul în sistem de purtare. Pentru mine, aceste momente nu au însemnat limitare, ci libertatea de a trăi, de a explora, de a fi împreună și de a le arăta lumea.

Poate că, pentru unele mame, libertatea înseamnă ambele. Pentru altele, înseamnă cu totul altceva.

Nu există un răspuns universal. Există doar povești diferite, nevoi diferite și alegeri care merită respect.

Sunt curioasă: 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐜𝐞 î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧ă 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 î𝐧 𝐦𝐚𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞? 💛

❗️Unul dintre cele mai răspândite mituri despre alăptare tocmai a fost demontat.

Ieri, în cadrul prezentării susținute de Dr. Frank J. Nice – "𝘉𝘳𝘦𝘢𝘴𝘵𝘧𝘦𝘦𝘥𝘪𝘯𝘨 𝘎𝘶𝘪𝘥𝘦𝘭𝘪𝘯𝘦𝘴 𝘧𝘰𝘳 𝘕𝘰𝘯𝘱𝘳𝘦𝘴𝘤𝘳𝘪𝘱𝘵𝘪𝘰𝘯 𝘋𝘳𝘶𝘨𝘴 𝘢𝘯𝘥 𝘌𝘷𝘦𝘳𝘺𝘥𝘢𝘺 𝘗𝘳𝘰𝘥𝘶𝘤𝘵𝘴" – am auzit un mesaj pe care mi-aș dori să ajungă la fiecare mamă care alăptează.

👉 𝐃𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐮𝐳𝐮𝐚𝐥𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐮𝐫𝐞𝐫𝐞 ș𝐢 𝐟𝐞𝐛𝐫ă, 𝐢𝐛𝐮𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐧𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐝𝐞𝐫𝐚𝐭 𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨 𝐦𝐚𝐦ă 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐥ă𝐩𝐭𝐞𝐚𝐳ă.

Da, ai citit bine. 𝐈𝐛𝐮𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐧𝐮𝐥.

Nu paracetamolul. Nu alte antiinflamatoare. Ci ibuprofenul, datorită faptului că trece în laptele matern în cantități extrem de mici și are un profil de siguranță foarte bine documentat.

Și totuși, în România, aud foarte des:
❌ „Nu ai voie ibuprofen dacă alăptezi.”
❌ „Mai bine nu lua nimic.”
❌ „Întrerupe alăptarea câteva zile.”

De multe ori, aceste recomandări sunt oferite fără verificarea surselor actuale de siguranță în alăptare. Iar rezultatul este că mamele suferă inutil de durere sau chiar întrerup alăptarea de teamă.

Asta nu înseamnă că orice medicament este sigur în alăptare și nici că ibuprofenul este potrivit în orice situație medicală. Înseamnă doar că alăptarea și tratamentul medicamentos nu sunt incompatibile, iar deciziile ar trebui luate pe baza dovezilor științifice, nu a miturilor.

Ca și consultant IBCLC, unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care le fac este să ajut mamele să afle dacă tratamentul recomandat este compatibil cu alăptarea. De cele mai multe ori, răspunsul este mult mai liniștitor decât se așteaptă.

💙 O mamă nu ar trebui să fie pusă să aleagă între sănătatea ei și alăptare atunci când există dovezi că le poate avea pe amândouă.

Î𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞, 𝐦𝐮𝐥ț𝐢 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐧𝐨𝐢 𝐚𝐦 𝐯ă𝐳𝐮𝐭 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧ț𝐚. 𝐀𝐮 𝐬𝐭â𝐫𝐧𝐢𝐭 𝐫𝐞𝐯𝐨𝐥𝐭ă, 𝐭𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞ț𝐞 ș𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛ă𝐫𝐢.

Dincolo de ancheta autorităților, cred că acest caz ne amintește un lucru esențial: există o diferență între oboseala firească a unui părinte și momentul în care epuizarea devine atât de mare încât există riscul de a pierde controlul.

Viața cu un bebeluș poate însemna nopți nedormite, plâns prelungit, dificultăți în alăptare, lipsă de sprijin, izolare și sentimentul că nu mai poți. Aceste trăiri sunt mai frecvente decât ne place să recunoaștem.

𝐃𝐚𝐫 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭ă 𝐨 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭ă 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐩ăș𝐢𝐭ă. Violența asupra unui copil nu este niciodată o soluție și nu poate fi justificată. Copiii au nevoie să fie protejați.

În același timp, un părinte care simte că este la capătul puterilor are nevoie de ajutor, nu de rușine. Cu cât sprijinul vine mai devreme, cu atât șansele de a preveni astfel de situații sunt mai mari.

Dacă te regăsești în aceste trăiri sau cunoști o mamă care pare copleșită, nu aștepta să "treacă de la sine". Cere ajutor.

Poți începe cu:
💞 medicul de familie;
💞 un consultant în alăptare, dacă dificultățile de hrănire contribuie la stres și epuizare;
💞 psihologul sau psihoterapeutul;
💞 partenerul, familia sau o persoană de încredere.

Dacă ai nevoie de sprijin imediat, există oameni pregătiți să te asculte:
📞 𝐌.𝐀.𝐌.𝐀. 𝐇𝐞𝐥𝐩𝐥𝐢𝐧𝐞 – 𝟎𝟑𝟕𝟒 𝟒𝟓𝟏 𝟑𝟔𝟐
📞 𝐌𝐎𝐌𝐋𝐢𝐧𝐞 (𝐀𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚ț𝐢𝐚 𝐌𝐨𝐚ș𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐈𝐧𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭𝐞) – 𝟎𝟕𝟐𝟐 𝟐𝟔𝟓 𝟐𝟔𝟗
📞 𝐓𝐞𝐥𝐕𝐞𝐫𝐝𝐞 𝐀𝐧𝐭𝐢𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐞 – 𝟎𝟖𝟎𝟎 𝟎𝟖𝟎𝟎 𝟐𝟎 (𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦 𝐧𝐨𝐧-𝐬𝐭𝐨𝐩)
📞 𝐅𝐚𝐦𝐢𝐥𝐲 𝐓𝐞𝐥 – 𝟎𝟖𝟎𝟎 𝟎𝟕𝟎 𝟎𝟎𝟗

Nu trebuie să fii o mamă perfectă. Nu trebuie nici să ajungi la capătul puterilor ca să ceri ajutor. Între aceste două extreme există 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧. Și uneori, un simplu telefon poate schimba povestea unei familii.

𝐎𝐚𝐧𝐚 𝐁𝐞𝐥𝐜𝐢𝐮𝐠𝐚𝐧𝐮
Consultant alăptare IBCLC · Tehnician nutriționist
📞 0724 296 811
📧 [email protected]

Astăzi am avut o discuție aprinsa pe un grup de mămici, despre fumat.
Precizez ca nu am fumat niciodată, nici măcar nu am încercat si nu primesc sponsorizări de la firmele producătoare de țigări!

Studiile spun ca fumatul este periculos în sarcina si alăptare. Si totuși mamele continua sa fumeze, atât în sarcina cat si după.

Noi, specialiștii in lactație, pe lângă citirea unui studiu, participăm la conferințe anuale, cu prezență fizică sau online, unde astfel de subiecte sunt disecate si unde învățăm cm sa adaptăm astfel de studii in viața de zi cu zi, spre binele diadei mama-copil.

Las aici un studiu despre fumatul în alăptare si concluziile lui : https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10775244/...

𝐂𝐨𝐦𝐛𝐮𝐬𝐭𝐢𝐛𝐥𝐞 𝐭𝐨𝐛𝐚𝐜𝐜𝐨 𝐚𝐧𝐝 𝐧𝐢𝐜𝐨𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐯𝐚𝐩𝐢𝐧𝐠 : We recommend breastfeeding to be continued in those mothers who smoke or v**e, given the documented benefits, but suggest they reduce their use as much as possible and avoid to***co smoking and ni****ne va**ng product use around their infants.
Level of Evidence: 1. Strength of Recommendation: A.

Recomandările pe care eu le extrag de aici, pentru mamele care fumează, sunt :
🔑Să continue alăptarea bebelușului;
🔑Să reducă numărul de țigări fumate pe zi;
🔑Să nu fumeze in apropierea copiilor.

In experiența mea, am observat că:
🎀Mamele fumătoare care aleg să alăpteze reușesc să renunțe la fumat mult mai des decât cele care trec copilul pe lapte praf;
🎀Mamele fumătoare care aleg sa alăpteze, chiar dacă nu renunță la fumat, sunt mult mai conștiente de traumele lor si aleg mult mai des să apeleze la un terapeut si sa înceapă un proces de vindecare întru binele diadei mama-copil;
🎀Mamele fumătoare care aleg sa alăpteze își construiesc o rutină de siguranță, fumează mereu după alăptare pentru a da timp substanțelor dăunătoare să se elimine din corp, își spală constant mâinile după ce au fumat si cel mai important, nu fumează niciodată în prezența copilului. Am observat că această rutină are tendința de a se păstra în timp, chiar dacă copilul crește, mama continuă să aleagă să nu fumeze în prezența lui.

Uneori viața poate fi departe de idealul pe care ni l-am imaginat. Dar dacă există ceva ce nu este "rușinos" pe lumea asta, acela este să alegi să nu judeci o mamă. Nu este "rușinos" să o asculți si să ii oferi soluții adaptate situației ei fără să o judeci. Si spun asta pentru că mi s-a spus ca e "rușinos" pentru un consultant în alăptare acreditat IBCLC să susțină că alăptarea poate continua dacă mama fumează.

𝐎𝐚𝐧𝐚 𝐁𝐞𝐥𝐜𝐢𝐮𝐠𝐚𝐧𝐮
Consultant alăptare IBCLC · Tehnician nutriționist
📞 0724 296 811
📧 [email protected]

Copiii nu vin pe lume ca să repare adulți răniți.
Și nu cred că se nasc vinovați sau condamnați la suferință.

Da, putem prelua transgenerațional traume, tipare și moduri dureroase de a relaționa.
Dar putem prelua și conștientizare. Vindecare. Curajul de a schimba povestea.

Dincolo de toate teoriile spirituale, există un adevăr simplu: noi, adulții, alegem să aducem un copil pe lume.

Iar această alegere vine cu responsabilitatea de a-l crește cu blândețe, prezență și siguranță emoțională.

Să-l auzim.
Să-l înțelegem.
Să-i fim aproape.

Pentru că cei mici sunt vulnerabili.
Iar durerile neprivite ale adulților ajung, de multe ori, pe umerii copiilor.

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți.
Au nevoie de adulți care au curajul să își vindece rănile fără să le transforme în moștenire.

De Ziua Copilului, să le oferim mai mult decât jucării, cadouri sau surprize. Să le oferim prezență, înțelegere și siguranța că sunt iubiți exact așa cm sunt. ❤️ La mulți ani tuturor copiilor!

Există multe teorii care spun că un copil „își alege” părinții sau că vine pe lume cu lecții și suferințe deja scrise. 👶🤔 Poate. Sau poate nu. 🤷‍♀️✨

Dar dincolo de orice perspectivă spirituală, există un adevăr foarte concret: noi, adulții, alegem să aducem un copil pe lume. 👨‍👩‍👧‍👦👶 Conștient sau mai puțin conștient. 🤔💭 Iar odată cu această alegere vine și responsabilitatea. ⚖️🤝

Responsabilitatea de a-l crește. 👨‍👩‍👧‍👦🌱
De a-l auzi, nu doar de a-l asculta. 👂💖
De a-i vedea emoțiile, nu doar comportamentul. 👀
De a-i fi aproape și atunci când ne este greu. 🤗💪
Nu cred în ideea că ne naștem vinovați. 🚫👶
Și nu cred nici în „pedeapsa divină” care justifică suferința unui copil. 🙏💔

Cred însă că există tipare transgeneraționale. 🔄 Traume, mecanisme de apărare, frici și moduri de a iubi pe care le-am învățat fără să vrem. 💔 Uneori le purtăm mai departe fără să ne dăm seama.

Dar același transgenerațional poate aduce și altceva: conștientizare, vindecare și puterea de a rupe cercul. 💖✨💪

Puterea nu este într-o fatalitate scrisă pentru noi.

Puterea este în fiecare adult care are curajul să spună: 💪
„Până aici. Copilul meu nu trebuie să ducă mai departe durerea mea.” 💔🛡️

Copiii sunt vulnerabili. 👶💞 Depind de noi pentru siguranță emoțională, pentru iubire, pentru felul în care vor învăța să se privească pe ei înșiși. 💖🙏

Iar uneori, când începem să îi înțelegem excesiv pe cei care ne-au rănit, să le justificăm răul și să ne anulăm propria durere, este semn că în noi există încă multă suferință neascultată. 😔💔🥺.
O suferință care, netratată, riscă să atingă și generația următoare. 😟😔

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți. 👨‍👩‍👧‍👦💖
Au nevoie de adulți conștienți. 🧠✨
Adulți care își asumă. 💪
Adulți care repară. 🛠️🩹
Adulți care aleg să nu transforme rana în moștenire. 🌟🌱

De 1 Iunie, îmi doresc să ne amintim că fiecare copil merită să fie văzut, auzit, respectat și iubit pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce așteptăm noi să devină. 💖🙏 La mulți ani tuturor copiilor și tuturor adulților care aleg, în fiecare zi, să fie pentru ei un loc sigur, blând și plin de iubire. 🥳🧸