Romani in Leeds

Greu să iau legătura cu Moș Crăciun în perioada asta a anului. Omul e personajul momentului și face pe niznaiul. Au făcut piticii scut în jurul lui și nu îl dau la telefon. Pentru orice problemă există un pitic care te ține la telefon până înnebunești. “ Momentan, toți piticii noștri sunt ocupați, sunteți al miilea apel, dacă nu doriți să așteptați, mergeți la iepurașul de Paști, e liber în perioada asta.”

Man, te sunam să-ți spun că poate că e timpul să deschizi catalogul ăla și de la coadă la cap, că nu prea ajungi la litera R. Nu știu ce fac omuleții tăi pe acolo, dar nu stați prea bine cu organizarea. Ți-o fi greu, ne-am înmulțit, ne-am înrăit, ai procese multe, cam dai rateuri.
Nu știu pe unde ai rătăcit scrisorile mele, că iar îmi vine să mă iau de ăia de la Sameday.

De cinci decenii, de Crăciun, mă culc devreme, să nu stai stresat când vii la pom, dar ce să vezi, in afara că mă trezesc odihnit a doua zi, n-am nicio satisfacție. Zici că fac bradul să aibă câinele unde să se simtă bărbat. De când aștept să lași ceva acolo, dorințele mi s-au transformat în necesități. Ultima oară, ți-am trimis rețeta de la medicul de familie: nici măcar aia nu te-a impresionat.

M-ai luat în batjocură încă din copilărie. Tu mă ocoleai și eu îți scriam ca Eminescu Veronicăi. Făceam totul de ziceai că ești trecut în constituție. Nu era copil să se spele pe dinți cu atâta pasiune ca mine. Când mă duceam la culcare, în noaptea de Crăciun, miroseam a flour de mă usturau ochii. Și cu ce m-am ales: câteva mandarine pline de sâmburi și un buchet de banane înnegrite pe șifonier.
Mi-ai adus, odată, o nenorocită de căciulă din păr de iepure, d’aia stilul sovietic, cu paletele alea ce le trăgeam pe urechi. Când apăream în curtea școlii , eram râsul colegilor, ziceai că sunt Humpty Dumpty. Cred că mi-ai trimis-o pentru că se săturase Miss Crăciun de moliile din șifonier.

După ce am devenit flăcău, te-ai spălat pe mâini și ai lăsat totul în cârca mea. Cred că tu ai fost primul care mi-ai spus că nu există moș Crăciun. Te-ai lepădat de tine la prima relație pe care mi-am făcut-o. Pune mâna, fraiere, și cumpără cadouri, că eu sunt om însurat!
Îmi găseam iubite doar în preajma sărbătorilor de Crăciun, ziceai că le părăseau partenerii pe motiv de fonduri insuficiente. Eu, traumatizat de atitudinea ta, investeam toate economiile în lănțișoare cu inimioare și ursuleți cu Love.
După ce trecea euforia sărbătorilor, dispărea și interesul lor față mine, așa că, în prima săptămână a noului an, îmi beam cafeaua singur și plin de datorii.

Apoi a apărut nevastă-mea și situația s-a agravat. Ea n-a mai plecat după sărbători. S-a încăpățânat să le prindă și pe următoarele. După un timp, mi-a spus că așteaptă și soacră-mea un cadou de Crăciun. Cică așa e frumos: nu mergi la mămica cu mâna în buzunar.

Băi, băiatule, chiar nimic n-am făcut bine de m-ai ignorat în maniera asta?!! Nu te-am lăudat suficient, n-am învățat eu poezii cu pletele tale dalbe, n-am urmărit eu sania ta, ca tâmpitul, la toate posturile de televiziune, cm se deplasează pe toți coclaurii?! Nu am făcut eu glume proaste pe spatele iepurelui de Paște doar ca să te amuz pe tine?

Daca ai auzit că aș fi vorbit urât de tine, spune, ne putem înțelege, toate se rezolvă. Mai ai timp să schimbi situația. Nu zic să vii cu vreun telefon mobil sau cu vreo vacanță pe la Târgu Jiu, dar vezi că , în primele scrisori, ziceam ceva de un tractoraș din plastic cu pedale și volan. Ar fi o frumoasă reparație a relației noastre.
I-au dat ăștia Peleșul înapoi principesei; te încurci și tu de un tractoraș din plastic!