Noul Spital Brasov

https://www.facebook.com/share/r/bqN6TvFRxWDbXB4n/

IARĂȘI, MĂI BĂIEȚI?
M-am cam necăjit când, înainte de începerea campaniei, mi-ați dat de înțeles că mesajul meu vă deranjează, așa că mi-ați furat fețele unui cort. M-am necăjit, că era vorba de cheltuit din nou bani pentru înlocuirea lor.
Acum, însă, când v-ați tocmit lipitorii afișelor voastre să devină "dez-lipitori" și "rașchetatori" ai afișelor mele, mai că îmi vine să zâmbesc. Poate pentru că un afiș costă muuult mai puțin și am rezerve importante (cu zecile).
Așa că mă voi face că nu observ tentativele voastre de a-mi face dispărut și numele, și figura, și scopul candidaturii! Nu voi face nicio sesizare, nici la Autoritatea electorală, nici la Poliția locală. Uite-așa, ca să nu vă dau satisfacție!
Puteți continua, deci: și în Noua, și în Astra, și în Tractorul!
Pentru că nu puteți voi distruge cât pot eu tipări și înlocui! Mai ales că mă și energizanți cu interesul vostru meschin față de un biet INDEPENDENT singur, fără de partid...

NU E CINSTIT, DOMNILOR!

Din 25 septembrie 2015 au trecut până azi 3125 de zile de când există proiectul Noului Spital al Brașovului. Sau 103 luni. Sau 8 ani și aproape jumătate.
Aceste peste 3000 de zile reprezintă adevărata istorie a proiectului, eu fiind singurul brașovean care a contribuit la întreaga lui existență și evoluție.
Sunt nevoit să declar asta în mod public, deoarece toți candidații care își stabilesc viitoare roluri în realizarea proiectului Noului Spital o fac azi ca și cm această istorie a început doar odată cu ei! Sunt obligat să reacționez deoarece nu înțeleg de ce acești candidați își asumă un proiect care nu e realizat de ei, omițând să recunoască faptul că doar îl preiau din mers, după ce la construcția lui au contribuit alții, ani de zile!
Consider, deci, că a sosit timpul ca istoria Noului Spital al Brașovului și a proiectului care îl definește să fie bine cunoscută de toți brașovenii! Consider că trebuie făcut totul pentru a nu permite nici cea mai mică posibilitate ca, odată cu trecerea timpului, această istorie să fie, încet-încet, uitată și, concomitent, tot pas-cu-pas, asumată în mod incorect de unii sau de alții, în cel mai perfect politicianist mod cu putință.
Iată de ce, de azi înainte, în calitatea mea de inițiator al proiectului și de brașovean implicat în definirea conceptului și al dezvoltării lui pe toate palierele structurale și funcționale, voi începe să prezint istoria acestuia în câteva episoade succinte, cu credința că toți cei care o vor afla o vor reține, iar cei care o știu, vor avea eleganța de a și-o reaminti.

25 septembrie 2015
Este momentul în care eu, Dr. Dan Grigorescu, de unul singur, am dat naștere proiectului Noului Spital prin lansarea petiției on-line adresate Primului Ministru și Ministrului Sănătății, petiție semnată în doar câteva zile de peste 4000 de brașoveni (localnici sau aflați în străinătate). Textul petiției cuprindea nu doar argumentele care sprijineau construirea cât mai rapidă a Noului Spital, dar și însuși conceptul Noului Spital, rămas valabil până în zilele noastre.

27 noiembrie 2015
Este data la care, tot eu, de unul singur, convingând peste 60 de personalități neimplicate politic ale Brașovului să se alăture proiectului, am constituit Asociația Noul Spital al Brașovului (ANSB), la care, foarte curând după acel moment au aderat peste 600 de membri.

12 august 2016
Tot eu, de unul singur, am mers la București și i-am prezentat proiectul lui Vlad Voiculescu, Ministru al Sănătății la acel moment. Vlad Voiculescu i-a apreciat potențialul și a identificat inclusiv forma de finanțare pentru edificarea lui, respectiv varianta FM-PPP prin sprijinul BERD. Această variantă este valabilă chiar și azi, permițând începerea construirii Noului Spital în viitorul foarte apropiat. Vlad Voiculescu, care dorea să se convingă de susținerea Primăriei și Consiliului Județean pentru acest proiect, m-a mandatat să îi invit la Ministerul Sănătății pe domnul Adrian Veștea – Președinte CJ și pe domnul George Scripcaru - Primar al Brașovului, cu care să avem o întâlnire cvadripartită. Întâlnirea a avut loc în septembrie 2016 și s-a finalizat cu decizia de a sprijini materializarea acestui proiect.

3 ianuarie 2017
Semnarea Memorandumului de colaborare între Ministerul Sănătății, Consiliul Județean Brașov, Primăria Brașov și Asociația Noul Spital al Brașovului (ca reprezentant al societății civile), document valabil și azi.
Urmare a calității de parte în acest Memorandum, împreună cu colegii mei din Comitetul Director al ANSB am făcut timp de trei luni (din ianuarie până în martie 2017) „turul partidelor” pentru a explica tuturor nu doar conceptul, cât, mai ales, varianta de finanțare (față de care majoritatea aveau mari rezerve că ar fi viabilă). În acest moment, finanțarea marfilor proiecte prin PPP se dovedește nu numai că e viabilă, dar e chiar promovată de Guvernul României!

9 aprilie 2017
E data la care, în urma deciziei tuturor forțelor politice din Brașov de a sprijini proiectul prin alocarea prin lege, în Parlament, a unei suprafețe de teren suficiente, tot eu am redactat Nota de fundamentare care a stat la baza aprobării Legii prin care s-a acordat suprafața de 12 hectare pentru construirea Noului Spital.
Momentan, mă opresc aici.

Mă întreb, însă: De ce oare atunci când se vorbește în aceste zile de campanie electorală despre acest proiect major al Brașovului, contribuția mea și a membrilor ANSB la nașterea, creșterea și maturizarea proiectului este trecută sub tăcere?
Oare doar pentru că am intrat și eu în jocul politic în calitate de INDEPENDENT și nu fac parte din niciun partid?
OARE E CINSTIT, DOMNILOR?

ÎN DRUMUL SPRE MAI BINE...
Tuturor celor care îmi sunteți și îmi veți rămâne alaturi, fiți siguri.
Vom reuși!

Sadhguru abordează un principiu pe care l-am ales de multă vreme să mă călăuzească în viața mea socială și profesională.
Ar fi incredibil de important dacă ar fi aplicat și de către cei care au intrat sau vor să intre în politică.

Oare câți dintre actualii candidați vor declara, înainte de 9 iunie, că se vor angaja la un asemenea efort?
Eu ÎMI DAU CUVÂNTUL că o voi face!
Astfel, lista e, oficial, deschisă.
Cine (mai are curajul să) se mai înscrie?

PRECIZĂRI (RELATIV) INUTILE!
La scurt timp după ce am postat propria-mi părere analitică privind cazul Persic (care se dovedește, pe măsură ce timpul trece, că pune în evidență marile vicii ale sistemului medical din România), https://www.facebook.com/share/p/o1Y8Edv9sm8zEnTo/
o reputată colegă specialistă A.T.I., doamna Prof. univ. Dr. Elena Copaciu , a contribuit cu următorul comentariu:

"Ar mai fi doar de precizat că: transportul la București s-a făcut la cererea familiei, că acel avion nu este singurul din România pentru transport medicalizat, că investigatia PET-CT nu se face la niciun spital de stat până acum, dar este acoperită de CNAS pentru diagnosticul de endocardită, de exemplu, și este foarte utilă în diagnosticul formelor severe de infecții, că spitalul Foișor chiar este un centru de excelență în ortopedie. Iar spitalul Foișor, ca spital monodisciplinar are contracte prevăzute de lege cu spitale multidisciplinare pentru acoperirea tuturor patologiilor care ar putea avea nevoie de multidisciplinaritate. Este ceva asemănător structurii de pol universitar existente în Franța, pol în care spitalele respective au toate specialitățile medicale și bolnavii sunt rezolvati in cadrul unui astfel de pol."

Cu tot respectul imens pe care i-l port doamnei Profesor, mă simt dator să fac și eu câteva precizări suplimentare, chiar dacă unii le vor considera în mod greșit ca fiind inutile. Pentru că nu sunt!
Astfel:
1. eu am afirmat încă de la început, fără să fiu defel ironic, că TOATE entitățile spitalicești prin care a trecut Florin Piersic, sunt "centre de excelență" în domeniu. Așadar, precizarea precum că Spitalul de Ortopedie Foișor "chiar este unul de excelență" nu își are locul în comentariu.
2. faptul că transferul de la Cluj la București s-a făcut la cererea familiei nu are nicio legătură cu subiectul analizei mele, care pune în discuție la modul principial lipsa centrelor medicale moderne cu structură complexă de specialități ce ar permite tratamentul integrat al pacienților cu multiple comorbidități. Și în București, și în multe zone din țară!
Ca să nu mai vorbim despre resorturile (nepublice!) care au determinat aparținătorii maestrului să solicite transferul acestuia în condiții de maximă urgență (că doar de aceea a fost nevoie de avion!)...
3. informația precum că avionul care a fost utilizat pentru transport nu este singurul din flota de specialitate a SMURD, iarăși e inutilă, atât timp cât, dacă a trebuit "extras" din aplicația NATO desfășurată în Ungaria, o fi fost singurul disponibil! Altfel, cm să înțelegem alegerea acestui avion? Că era cel mai performant ca dotări? Că celelalte nu erau funcționale? Că în Ungaria era cer senin și în România nu, acolo unde ar fi fost un altul disponibil? Retorică pură...
4. faptul că investigația PET-CT nu este disponibilă niciunde în spitalele de stat din țară e o informație pe care nu o aveam, însă ea subliniază exact ceea ce afirmam: că sistemul de spital de stat e în pragul imploziei, dacă nu asigură dotări care în alte țări din preajmă intră în normele procedurale! Altfel spus, decontăm din fonduri publice (pe bază de contract prin CNAS) investigații pe care statul nu le poate asigura! Nu cumva miroase a monopol privat susținut financiar (măcar până la amortizarea investiției private) în mod incorect de către statul român? Care stat nu e în stare de o investiție pe care un operator privat și-o permite? 🙊💩
5. e binecunoscută prevederea legală ca spitalele (și de stat, și private) care nu au structură completă (sau foarte largă) de specialități să nu poată funcționa în lipsa unor contracte de acceptare a transferurilor cazurilor care se complică sau dezvoltă patologii din afara sferei de acoperire a acestora, cu spitale de rang superior (din punct de vedere al competenței raportate la complexitatea stării medicale a pacienților. Problemă însă constă nu atât în lipsa unei consultații multidisciplinare, cât al posibilității realizării de proceduri de specialitate în lipsa facilităților și dotărilor specifice. Așa încât, degeaba ar avea "SPITALUL DE EXCELENȚĂ ICS" contract de colaborare cu "SPITALUL DE EXCELENȚĂ IGREC", dacă pentru a-i asigura pacientului realizarea unei proceduri, trebuie să-l transferi dintr-un spital în altul!
Aceasta este problema cea mai gravă și care a fost pusă în evidență atât de clar în "cazul Piersic"! E cunoscut deja faptul că pentru el, la un moment dat, la Cluj, au fost chemați de peste tot din jur, 11 (UNSPREZECE) specialiști ! Și, pentru asta, tot a fost transferat la București... Să fi fost convinși și cei 11 că asta era soluția ceaai bună, dar nu au spus-o decât aparținătorilor? Nu vom ști niciodată...
ÎN CONCLUZIE, dacă și în situații excepționale sistemul de spital de stat "gâfâie", aproape dându-și duhul, printre altele și pentru că este deja depășit din punct de vedere al organizării, nu cumva ne găsim în ultimul minut al ultimei ore când trebuie să decidem, noi, ca popor, noi, ca națiune, noi, ca și comunități locale, că ar trebui să decidem reformarea sistemului?
Iar dacă da, atunci rămâne valabilă concluzia din postarea mea inițială.
Greșesc eu?
Sau alții?

PRECIZĂRI (RELATIV) INUTILE!
La scurt timp după ce am postat propria-mi părere analitică privind cazul Persic (care se dovedește, pe măsură ce timpul trece, că pune în evidență marile vicii ale sistemului medical din România), o reputată colegă specialistă A.T.I., doamna Prof. univ. Dr. Elena Copaciu , a contribuit cu următorul comentariu:

"Ar mai fi doar de precizat că: transportul la București s-a făcut la cererea familiei, că acel avion nu este singurul din România pentru transport medicalizat, că investigatia PET-CT nu se face la niciun spital de stat până acum, dar este acoperită de CNAS pentru disgnosticul de endocardită, de exemplu, și este foarte utilă în diagnidticul formelor severe de infecții, că spitalul Foișor chiar este un centru de excelență în ortopedie. Iar spitalul Foișor, ca spital monodisciplinar are contracte prevăzute de lege cu spitale multidisciplinare pentru acoperirea tuturor patologiilor care ar putea avea nevoie de multidisciplinaritate. Este ceva asemănător structurii de pol universitar existente în Franța, pol în care spitalele respective au toate specialitățile medicale și bolnavii sunt rezolvati in cadrul unui astfel de pol."

Cu tot respectul imens pe care i-l port doamnei Profesor, mă simt dator să fac și eu câteva precizări suplimentare, chiar dacă unii le vor considera în mod greșit ca fiind inutile.
Astfel:
1. eu am afirmat încă de la început, fără să fiu defel ironic, că TOATE entitățile spitalicești prin care a trecut Florin Piersic, sunt "centre de excelență" în domeniu. Așadar, precizarea precum că Spitalul de Ortopedie Foișor "chiar este unul de excelență" nu își are locul în comentariu.
2. faptul că transferul de la Cluj la București s-a făcut la cererea familiei nu are nicio legătură cu subiectul analizei mele, care pune în discuție la modul principial lipsa centrelor medicale moderne cu structură complexă de specialități ce ar permite tratamentul integrat al pacienților cu multiple comorbidități. Și în București, și în multe zone din țară!
Ca să nu mai vorbim despre resorturile (nepublice!) care au determinat aparținătorii maestrului să solicite transferul acestuia în condiții de maximă urgență (că doar de aceea a fost nevoie de avion!)...
3. informația precum că avionul care a fost utilizat pentru transport nu este singurul din flota de specialitate a SMURD, iarăși e inutilă, atât timp cât, dacă a trebuit "extras" din aplicația NATO desfășurată în Ungaria, o fi fost singurul disponibil! Altfel, cm să înțelegem alegerea acestui avion? Că era cel mai performant ca dotări? Că celelalte nu erau funcționale? Că în Ungaria era cer senin și în România nu, acolo unde ar fi fost un altul disponibil? Retorică pură...
4. faptul că investigația PET-CT nu este disponibilă niciunde în spitalele de stat din țară e o informație pe care nu o aveam, însă ea subliniază exact ceea ce afirmam: că sistemul de spital de stat e în pragul imploziei, dacă nu asigură dotări care în alte țări din preajmă intră în normele procedurale! Altfel spus, decontăm din fonduri publice (pe bază de contract prin CNAS) investigații pe care statul nu le poate asigura! Nu cumva miroase a monopol privat susținut financiar (măcar până la amortizarea investiției private) în mod incorect de către statul român? Care stat nu e în stare de o investiție pe care un operator privat și-o permite? 🙊💩
5. e binecunoscută prevederea legală ca spitalele (și de stat, și private) care nu au structură completă (sau foarte largă) de specialități să nu poată funcționa în lipsa unor contracte de acceptare a transferurilor cazurilor care se complică sau dezvoltă patologii din afara sferei de acoperire a acestora, cu spitale de rang superior (din punct de vedere al competenței raportate la complexitatea stării medicale a pacienților. Problemă însă constă nu atât în lipsa unei consultații multidisciplinare, cât al posibilității realizării de proceduri de specialitate în lipsa facilităților și dotărilor specifice. Așa încât, degeaba ar avea "SPITALUL DE EXCELENȚĂ ICS" contract de colaborare cu "SPITALUL DE EXCELENȚĂ IGREC", dacă pentru a-i asigura pacientului realizarea unei proceduri, trebuie să-l transferi dintr-un spital în altul!
Aceasta este problema cea mai gravă și care a fost pusă în evidență atât de clar în "cazul Piersic"! E cunoscut deja faptul că pentru el, la un moment dat, la Cluj, au fost chemați de peste tot din jur, 11 (UNSPREZECE) specialiști ! Și, pentru asta, tot a fost transferat la București... Să fi fost convinși și cei 11 că asta era soluția ceaai bună, dar nu au spus-o decât aparținătorilor? Nu vom ști niciodată...
ÎN CONCLUZIE, dacă și în situații excepționale sistemul de spital de stat "gâfâie", aproape dându-și duhul, printre altele și pentru că este deja depășit din punct de vedere al organizării, nu cumva ne găsim în ultimul minut al ultimei ore când trebuie să decidem, noi, ca popor, noi, ca națiune, noi, ca și comunități locale, că ar trebui să decidem reformarea sistemului?
Iar dacă da, atunci rămâne valabilă concluzia din postarea mea inițială.
Greșesc eu?
Sau alții?

Dragi asistenți medicali,
Lumea v-a dedicat o zi a recunoștinței internaționale: 12 mai. Eu, din postura de onest colaborator, vă dăruiesc respectul meu nemărginit. Pe care, spre deosebire de mulți alții, l-am mărturisit deseori și cu nenumărați ani în urmă!
Vă doresc nu numai "La mulți ani", ci și "La cât mai multe satisfacții și realizări!"