Lady Cozac

În clasa a XII-a, în vacanța de vară, eram ghid la Biserica Evanghelică din centrul Bistriței. Finalizată în 1564, este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din Transilvania și are cel mai înalt turn medieval din România.

Îmi păsa atât de mult de acest loc, încât am scris un articol despre istoria bisericii și despre nevoia de a fi restaurată. La vremea aceea avea nevoie de fonduri, iar eu, un licean de 18 ani, am ajuns chiar să scriu o scrisoare către Ministerul Culturii.

Articolul a fost citit de doamna Floare Gaftone, secretarul general al Primăriei Bistrița.

Și pentru că a vrut să mă cunoască, m-a invitat în biroul dumneaei.

Fără să știe atunci, mi-a schimbat parcursul.

A aflat că scriu poezii și a fost omul care m-a încurajat să public primul meu volum. Și nu oriunde, ci exact unde am visat: la Galeriile de Artă Sugălete din Bistrița. Păcat că nu am poze de atunci...

Întotdeauna am admirat la dumneaei combinația aceasta rară dintre forță și blândețe. Mi s-a părut mereu o femeie de fier, care mută lucrurile din loc. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost că și-a păstrat mereu blândețea, eleganța și feminitatea. Pentru mine, a fost și rămâne unul dintre cele mai frumoase exemple că forța și bunătatea nu se exclud. Dimpotrivă.

Am admirat și felul unic de a vedea binele în oameni. Are darul de a descoperi potențial acolo unde alții văd doar limite și de a căuta soluții acolo unde mulți s-ar opri la probleme. Cred cu tărie că oamenii care trec prin viața dumneaei pleacă întotdeauna puțin mai încrezători, pentru că au întâlnit pe cineva care a crezut sincer în ei. Eu sunt unul dintre acei oameni.

Au trecut mulți ani de atunci, dar astăzi încă păstrează cartea mea de poezii și, din când în când, îmi spune că mai citește din ea.

Vă mulțumesc că ați crezut în mine înainte să învăț să cred eu în mine. Pentru tot sprijinul, pentru încrederea pe care mi-ați oferit-o și pentru exemplul pe care mi l-ați dat de-a lungul tuturor acestor ani.

***
Mi-aș dori ca să devină mai mult decât o rubrică. Mi-ar plăcea să devină o colecție de povești despre oamenii care ne-au schimbat viața.

Știința comportamentului arată că poveștile autentice de recunoștință îi inspiră nu doar pe cei care le trăiesc, ci și pe cei care le citesc. Poate că astăzi este o zi bună să-i spui și tu cuiva „mulțumesc”.

Există un om căruia ai vrea să-i spui „mulțumesc”?

Scrie-i povestea în comentarii, posteaz-o pe pagina ta folosind și sau trimite-mi-o în mesaj privat. Din când în când, voi alege câteva dintre ele și le voi împărtăși aici.

Cred că lumea are nevoie să audă mai des astfel de povești. 💛

Foarte mulți oameni îmi spuneau că îi sperie ideea unui planner zilnic: „Nu o să reușesc să scriu în fiecare zi.”

Și aveau dreptate.
Nici nu trebuie.

Brand New Day nu a fost creat ca să te oblige să completezi o pagină în fiecare zi.
A fost creat PENTRU perioadele AGLOMERATE, pentru proiectele importante și pentru momentele în care simți că în mintea ta sunt prea multe lucruri și ai nevoie de un loc în care să le așezi.
De aceea este nedatat.

Îl deschizi atunci când ai nevoie de el.
Îl închizi fără vinovăție atunci când nu mai ai nevoie.
Cred că tocmai asta l-a făcut, în timp, unul dintre cele mai iubite produse din colecție.
💛

Iar coperta asta are și o poveste specială.
Am creat-o după un concert Coldplay.
Am plecat de acolo cu sentimentul că, pentru câteva ore, mii de oameni priveau în aceeași direcție și visau împreună. Stelele, planeta și lumina de pe copertă sunt felul meu de a păstra puțin din emoția acelei seri.

Poate că organizarea nu înseamnă doar liste și task-uri. Poate că înseamnă și să nu uiți niciodată către ce stea mergi. ✨

Meciurile de fotbal ne păcălesc să credem că performanța se vede în cele 90 de minute de joc.

În realitate, ceea ce vedem este doar rezultatul miilor de obiceiuri construite înainte să înceapă meciul.

Vedem pasele, dar nu vedem miile de ore de antrenament.

Vedem deciziile luate sub presiune, dar nu vedem toate momentele în care jucătorii au învățat să-și stăpânească emoțiile.

Vedem încrederea, dar nu vedem toate greșelile și înfrângerile care au construit-o.

Obiceiurile pe care le construim în zilele obișnuite devin resursele pe care ne bazăm în zilele în care presiunea este uriașă.

Talentul este important. Dar, atunci când miza este mare, diferența o fac și capacitatea de a rămâne lucid, puterea de a reveni după o greșeală și disponibilitatea de a continua să lupți atunci când meciul pare deja pierdut.

Poate că acesta este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care ni le arată sportul: performanța nu începe în ziua competiției. Se construiește cu mult înainte, prin toate alegerile mici pe care nimeni nu le vede.

Un meci se joacă în 90 de minute. Obiceiurile se construiesc în toate zilele obișnuite dintre ele. 💛

P.S. Pentru mine, imaginea Campionatului Mondial nu este cea a echipei câștigătoare, ci îmbrățișarea dintre Lamine Yamal și Lionel Messi.

Într-o lume în care competiția este adesea confundată cu ostilitatea, imaginea asta atât de simplă și sinceră, a arătat că poți lupta până în ultimul minut și, în același timp, să îți respecți adversarul.

Cred că și acesta este un obicei...
Obiceiul de a rămâne om, chiar și atunci când miza este uriașă.

Photo credit: gsp.ro imago images

Cel mai valoros dar pe care l-am primit dansând a fost unul pe care nu l-am anticipat.

Acum ceva timp, un coleg de dans mi-a spus: "Se vede că încă încerci să-ți impresionezi partenerul când dansezi."

Nu am luat replica lui ca pe o critică. Am luat-o ca pe o invitație de a mă uita mai atent la mine. Și asta m-a făcut să înțeleg și mai profund relația pe care o am cu dansul.

Am început să dansez acum doi ani pentru că îmi doream un loc în care să nu mai fie nevoie să controlez totul. Un loc în care să mă las condusă și să am încredere.

În primul an, atenția mea era aproape exclusiv în exterior. Încercam să urmăresc fiecare semnal, să nu greșesc și îmi doream să dansez cât mai bine.

Cred că este firesc la început. Mai ales că trebuie să fii remarcată de parteneri ca să te asiguri că nu rămâi pe marginea ringului 😅

Astăzi încă îmi face plăcere când cineva apreciază felul în care dansez. Doar că nu acesta mai este motivul pentru care dansez.

Astăzi mă surprind uitându-mă mai puțin la ce vede partenerul și mult mai mult la ceea ce descopăr eu despre mine.

Mă bucur când îmi iese o figură pe care până ieri nu o stăpâneam.

Mă bucur când simt că sunt mai creativă.

Mă bucur când rămân calmă atunci când greșesc și revin cu ușurință pe ritm ca și cm așa trebuia să fie 😂

Mă bucur când intru în starea aceea de flow în care uit cine mă privește și rămân doar eu, muzica și dansul. Partenerii mi-au atras atenția de vreo câteva ori să "revin pe pământ" 🫣

Cred că acesta este, de fapt, cel mai valoros dar pe care mi l-a făcut dansul.

Mi-a mutat atenția din exterior în interior.

Mi-a întărit relația cu mine și ador când mă iau prin surprindere. De aceea, azi cred sincer că maturitatea în relația cu noi începe în ziua în care bucuria propriei tale evoluții contează mai mult decât aplauzele celorlalți.

E vreun loc în viața ta în care ai simțit că ți se întâmplă asta?

Există produse spectaculoase.
Și există produse atât de simple, încât ajungi să te întrebi cm te-ai organizat fără ele.

Plannerul săptămânal face parte din a doua categorie. 💛

Un template repetitiv, dar suficient spațiu pentru întâlniri, priorități, liste și lucrurile care contează cu adevărat.

Și un spațiu pentru idei neplanificate :)

Fără elemente care să îți distragă atenția.

Doar claritate.

L-am creat pentru oamenii care iubesc să vadă întreaga săptămână dintr-o privire și care caută un instrument simplu, practic și ușor de integrat în rutina lor.

Uneori, exact produsele cele mai simple sunt cele pe care ajungi să le folosești cel mai des.

💛 Plannerul săptămânal Lady Cozac.

Simplu. Clar. Mereu la îndemână.

Astăzi este despre Florina Mateescu și Ionascu Teodora ❤️ Ne-am cunoscut acum patru ani într-un grup de business networking.

În 2023 am luat una dintre cele mai grele decizii din viața mea profesională. Produsele pe care le cream existau deja, dar am simțit că le lipsea un univers doar al lor.

A fost un început anevoios și intens în care, pentru prima dată în business, mă aveam doar pe mine.

Acela a fost și anul în care prietenia noastră s-a sudat cu adevărat.

Perfect Accounting, compania Florinei mi-a fost alături încă de la început. Deși în acești trei ani firma a crescut considerabil, iar provocările au devenit din ce în ce mai complexe, ea nu a încetat niciodată să caute cele mai bune soluții pentru mine.

Teodora este avocatul care m-a ajutat să pun bazele legale ale acestui nou început și care, de atunci, mi-a fost alături de fiecare dată când am avut nevoie de îndrumare juridică.

Relația noastră a evoluat și a ajuns să depășească de mult un contract sau o colaborare.

Le-am cunoscut separat, dar astăzi sunt cele mai bune prietene și lucrează împreună.

Mă bucur enorm să văd că două femei autentice, muncitoare și empatice s-au găsit una pe cealaltă. ❤️ Și mai ales că fac partea din viața mea.

Uneori, oamenii care ne schimbă viața nu sunt doar familia sau prietenii apropiați.
Uneori sunt profesioniști care aleg să fie alături de noi dincolo de fișa postului.

Vă iubesc, fetelor și vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine în acești ani 💛

***
Există tot mai multe cercetări din psihologia pozitivă care arată că atunci când suntem martorii unei povești autentice de recunoștință, beneficiile nu sunt doar pentru cel care mulțumește. Ele se răsfrâng și asupra tuturor celor care citesc sau ascultă povestea.

Îmi doresc ca această rubrică să devină un exercițiu colectiv de recunoștință. Există un om căruia ai vrea să-i spui „mulțumesc”?
💛 Scrie-i povestea în comentarii.
💛 Sau posteaz-o pe pagina ta folosind și .
💛 Sau trimite-mi-o în mesaj privat, voi alege câteva dintre ele și le voi posta aici.

Hai să construim cea mai frumoasă colecție de povești despre oamenii care fac o diferență în viețile noastre.

Am citit recent o postare scrisă de Mirela Retegan despre crezul ei și m-am întrebat care este crezul meu.

După zece ani de Lady Cozac, doi copii, un divorț și multe momente în care am simțit că trebuie să o iau de la zero, acesta este crezul meu astăzi:

✨ Cred că este responsabilitatea mea exclusivă să am grijă de lumea mea interioară.

✨ Cred că respectul începe în interior. Abia atunci când încetăm să îl mai cerem de la ceilalți și începem să ni-l oferim nouă înșine putem crește cu adevărat.

✨ Cred că atunci când mă tratez cu respect și grijă mă antrenez, în fiecare zi, să ofer același lucru și oamenilor din jurul meu.

✨ Cred că nu sunt o victimă, atâta timp cât știu că alegerea de a rămâne sau de a pleca dintr-un context care nu îmi face bine îmi aparține.

✨ Cred că într-o lume lovită de violență, blândețea rămâne cea mai mare formă de curaj.

✨ Cred că dintr-o lume interioară în care domnesc liniștea, iubirea și echilibrul se nasc bunătatea, empatia și puterea de a-i susține pe ceilalți.

✨ Cred că atunci când alegi să vezi lumina chiar și în cele mai dificile contexte, găsești puterea să continui.

✨ Cred că atunci când te vezi ca pe o lucrare încă în lucru, ai deschiderea să te bucuri de proces.

✨Cred că a face mai mult, mai repede și mai ieftin nu este calea mea. A face cu iubire, cu un scop, va fi întotdeauna drumul meu.

✨Cred că lumea își va găsi mereu drumul prin curiozitatea de a înțelege ce se petrece cu celălalt, nu prin graba de a-l judeca.

✨ Cred că împreună este unul dintre cele mai frumoase locuri în care putem fi.

✨ Cred că ajutorul pe care ni-l oferim unii altora nu trebuie să fie întotdeauna mare. Un simplu „te văd”, o îmbrățișare sau câteva cuvinte rostite la momentul potrivit pot face minuni.

✨ Cred că prezența mea trebuie să-mi bucure sufletul. La finalul fiecărei zile și la începutul fiecărei dimineți, pe mine mă am întotdeauna.

Sper ca peste 10 ani să descopăr că m-a purtat spre experiențe, oameni și versiuni ale mele pe care azi nici nu mi le pot imagina. Și sper să nu încetez vreodată să îmi rescriu crezul, pe măsură ce viața mă învață lucruri noi.

Dar tu? În ce crezi cu adevărat? ❤️