Doctor Dan Referendaru

Viață.!

Vine, vine Primăvara!

Iarna și farmecul ei de Mărțișor...

Noi orizonturi

Culorile vesele ale primăverii!

Inflamația(lat.= aprindere) este o reacție de apărare locală, a organismului, la degradarea țesuturilor, provocată de diferiți factori fizici, chimici și biologici,  endo/exogeni. Procesul inflamator se manifestă prin modificări ale vaselor de sânge, în urma cărora se eliberează substanțe active, denumite mediatori chimici.
Semnele clinice ale inflamației sunt: tumor(tumefacție locală), rubor(roșeață), calor(căldură), dolor(durere) și functiolesa(funcția tesutului).
Inflamația se clasifică în acută(ex: traumatism) și cronică(abces, flegmon, granulom, etc).
În implantologie, în urma inserării unuia/mai multor implanturi sau a efectuării unor manopere  chirurgicale ajutătoare, mai laborioase(sinus lift, adiții osoase) se produce o inflamație acută a țesuturilor adiacente. Astfel, apare edemul postoperator, care este normal, însoțit de roșeață, căldură și ușoară durere locală. Aceste semne clinice le putem amelioara foarte mult prin administrarea unei medicații specifice pentru a face pacientul să treacă mai ușor de această etapă normală a procesului de vindecare.
Mulți pacienți afirmă că, semnele clinice postoperatorii, apărute în urma inserării unui implant, sunt  mai ușor de suportat decât extracția unui dinte.
Acest proces inflamator se întâlnește și la alte manopere din stomatologie și chirurgia orală și trebuie conștientizat de catre pacienti ca fiind normal.


 

Astăzi este vorba despre sinus intern, aceasta fiind o tehnică mai simplă de elevare a membranei sinusale, folosită în implantologie, care se poate efectua în anumite condiții. Una dintre acestea este ca osul alveolar restant să fie de minim 8mm, iar membrana sinusală să fie elevată 3-4 mm cu ajutorul osteotoamelor.

.refe

Una dintre cele mai bune suturi în implantologie este sutura în saltea cu fire separate, în "U". Aceasta poate fi orizontală, atunci când firele sunt la același nivel(orizontal) sau verticală, atunci când un fir este deasupra celuilalt.
Este o sutură foarte bună datorită sigilării perfecte a plagii, pe o suprafață mai mare.
Este o sutură ce are nevoie de mai mult timp și atenție din partea operatorului, dar este mai sigură decât sutura continuă. La sutura continuă, slăbirea sau ruperea unui fir duce la slăbirea întregii linii de sutură, pe când la cea separată se slăbește doar un singur punct de sutură.
Sutura separată, în saltea exercită doar presiune laterala pe lambou, în comparație cu cea continuă care produce presiune și asupra liniei de incizie.

. Refe

Câteva tipuri de incizii și lambouri pentru extracția molarilor de minte inferiori și superiori.

. Refe