Cum a inceput povestea mea cu masajul
Am trait o extraordinara experienta de viata, si totul a inceput in anul 2004 la o sedinta de psihoterapie. perfect.
Lucram cu un domn, destul de batraior dealtfel, care era in tratament de patru luni, evolutia era evidenta, calitatea vietii lui se imbunatatise considerabil, intr-un cuvant, lucrurile mergeau foarte bine. Totul bine si frumos, pana in momentul in care vroia sa se ridice de pe fotoliu. Atunci, muschii fetei i se crispau, corpul i se tensiona tot, un oftat prelung si inabusit umplea toata camera, d
upa care pe fata i se asternea o expresie vinovata, rugatoare, de parca isi cerea iertare pentru durerea lui, de parca isi cerea iertare ca am asistat la acea scena. Se resemnase cu durerea lui. Era in suferinta. O altfel de suferinta decat cea sufleteasca, durere fizica, intense, acuta. Domnul era in baston de trei ani de zile. Atunci, mi-am spus in sinea mea: “Degeaba muncesc eu cu omul acesta, oricat de bine si usurat se simte dupa sedinta de psihoterapie, oricat de bine se simte pe plan sufletesc, el tot nu e bine.” Asa ca l-am intrebat daca vrea sa incerce masajul ca si terapie. A fost de acord, iar in trei sedinte a lasat bastonul. Am mai incercat ulterior si cu alte persoane (unchi, matusi, prietene, bunici..) pana m-am convins ca imi cam place sa fac si asta. Am facut cursul de masaj si am luat o bucatarie la un parter de bloc in chirie. O nenorocire de camera, dar am curatat-o, am pus eu o perdeluta acolo si am inceput sa lucrez. Clientii s-au inmultit repede, si am putut astfel sa inchiriez un spatiu mai generos, mi-am cumparat si o masa de masaj, si tot asa, usor, usor pana cand am utilat si mobilat tot cabinetul. Atunci lucrurile au inceput sa se schimbe cu adevarat si pentru mine. Datorita faptului ca nu mai stateam ca o “doamna” in fotoliu toata ziua facand psihoterapie, si incepusem sa fac si efort fizic (cate o portie zilnica considerabila as zice), am capatat o rezistenta fizica extraordinara, eram acum zdravana, sanatoasa, ieseam afara la -16°C intr-un tricou si o vestuta si imi era bine, necesarul orelor de somn scazuse de la noua la cinci, .. aveam deodata TIMP!!! Toata lumea era a mea! Faceam doua formari in psihoterapie in paralel, invatam noaptea si la locurile de joaca atunci cand eram cu copilul,.. Nu usor, dar bine. Ii simteam pe ceilalti, emanam caldura sufleteasca prin toti porii, aveam o viziune umanitara, “sufeream” de un idealism aproape poetic, ii acceptam pe ceilalti exact asa cm erau si imi conduceam clientii spre o lume de vis. Eram o copila. Aveam empatie pentru ceilalti, pentru ceea ce simt ei, mergeam in mod natural catre acestia si imi placea ca ceilalti sa imi intoarca aceasta proximitate. Acesta era felul meu de a relationa cu lumea. Aveam o mare deschidere catre ceea ce traiesc si ceea ce simt oamenii. Adoptam valori de atentie fata de ceilalti si de egalitate. Incercam in permanenta sa vin in intampinare lor, oferindu-le, zic eu, ceea ce isi doreau inainte ca macar acestia macar sa ceara. Nu vroiam sa ii infrunt pe oameni deoarece imi e teama ca voi strica acea atmosfera calda pe care reusisem sa o creez cu mult efort. De fapt, toata atentia mea se indrepta in aceasta directie: oricine intra la mine pe usa, sa plece cu un plus de caldura sufleteasca si acceptanta. Nu puteam sa spun nu. Eram preocupata de bunastarea si nevoile celorlalti. Ma devalorizam pe mine crezand ca nu sunt suficient de amabila si atenta fata de cei de langa mine. Ma simteam uneori coplesita, nereusind sa mai fac fata si sa ofer tot ceea ce imi doream fiecaruia. Imi facea bine sa creez un climat calduros, oferind o atentie deosebita fiecaruia, servind oamenii cu o ciocolatica, o cafeluta, o bagare in seama, intru-un cuvant, eram foarte agreabila. Eram intr-o profunda empatie, cu toti cei care veneau la mine, tot ce ii afecta pe acestia, afectandu-ma si pe mine. Ma imprieteneam foarte usor cu oamenii, conversatiile de dupa sedintele de masaj devenind repede foarte fluide. Foarte atenta la detalii, ofeream tot confortul posibil celor care imi calcau pragul. Simteam o placere deosebita sa traiesc momente agreabile, calduroase, reconfortante. Eram foarte toleranta, sensibila, compatimitoare si calduroasa, traiam din plin tot cea ce mi se intampla, mai ales relatiile mele si ceea ce imi parvine prin cele 5 simturi. Stiam sa consolez oamenii cu tactul celui care simte perfect ceea ce traieste persoana din fata sa. Imi placea sa fiu impreuna cu ceilalti, toleram greu solitudinea, vroiam sa discut si intotdeauna imi facea bine sa aud si sa ofer un cuvant dragut. Puneam mult la inima. Eram impresionabila si incercam sa ma fac placuta tuturor. Mi-am deschis cabinetul de masaj si am creat acolo o atmosfera extraordinar de placuta. Cum intrai in cabinet vedeai multe flori, in ghivece frumoase, erai intampinat intotdeauna cu un zambet de “Bine-ai venit!”, si deodata deveneai si te simteai ca si cel mai important om din lume. O lumina difuza filtrata de perdele si draperii in culori tomatice, o melodie in surdina care te indruma la relaxare, cel putin 3 lumanari parfumate aprinse, nelipsita cafea si bomboniera cu ciocolata asezate pe o tavita argintata, o atingere usoara pe umar atunci cand te conduceam sa iei loc in fotoliul foarte moale, mare si confortabil. In camera de masaj era foarte cald si curat, cearceaful era proaspat spalat, calcat si parfumat, iar atingerea, contactul erau de cea mai mare delicatete, masajul era si este o mangaiere, iar miscarile curgeau lin si fluid. Clientii spuneau ca au ajuns in Rai, ca la mine gasesc o oaza de liniste, un mic Paradis, si reveneau intotdeauna, in mod constant, chiar daca faceau acest lucru uneori intr-un mod invaziv si revendicativ. Nu puteam sa ii refuz cand imi cereau ceva in plus, serviciile cresteau in calitate si cantitate, iar onorariul scadea. Oamenii vorbeau despre ei, despre supararile lor, se usurau si se linisteau si se suparau pe mine atunci cand plecam la cursuri sau in concediu, deorece ii frustram de inca o programare. Eu eram acolo pentru ei, asteptandu-i si tratandu-i cu cel mai mare respect si consideratie. Bineinteles, imi multumeau pe masura, nu in ceea ce primeste onorariul (caci lucram foarte ieftin, nereusind sa imi valorizez singura munca), ci imi aduceau flori, prajituri, torturi, carnati, rosii si castraveti de la ei din gradina, cafea de nu stiu care, prajituri, cozonac, ca si mica atentie, iar pe mine ma multumeau foarte tare acestea. Niciodata nu consideram ca am facut destul pentru ei. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult de atunci. Am mai facut un copilas, o fetita de data asta, am slabit patruzeci de kilograme (se cerea!), ma trezesc in continuare la orele alea imposibile (4, 5 dimineata), muncesc la fel de mult, caut inca perfectiunea in ceea ce fac, doar ca acum am mai multa consideratie si fata de mine. Imi face o deosebita placere sa lucrez cu oamenii. Inainte lucram foarte discret, in circuit inchis, dar de ceva timp mi-a soptit o pasarica, ca e bine sa iti faci si reclama. Imi place sa am mintea ocupata si solicita la maxim, ca d-aia mi-a dat-o Dumnezeu. Inainte imi venea greu sa ma relaxez si, daca ma opream din treaba ca sa ma odihnesc, traiam cu impresia ca pierd timpul si ca trece viata pe langa mine. Mai nou, ma comforteaza sa fac lucrurile dupa un plan. Imi organizez treaba si imi mai permit momente de relaxare, concedii, dans, si, .. masaj (minunata „inventie”!). Am invatat mult, pe pielea mea si a altora (le multumesc clientilor mei cu aceasta ocazie, dar sunt sigura ca nici lor nu le-a fost prea rau..), iar acum lucrez masajul facial, caci aici am avut cele mai evidente rezultate. Clientele mele arata cu zece ani mai tinere dupa tratamentele pe care le fac, iar mie imi place la maxim sa stiu ca am facut eu asta cu manutele mele. Bineanteles, ma folosesc acum si de creme „cu fistic”, dar cea mai importanta ramane tot atmosfera de cabinet care imi place in primul rand mie. Si eu traiesc o parte din viata mea in acest loc cald si confortabil. Fetele care vin la psihoterapie, mai fac si cate o cura, doua de masaj, caci nu-i rau deloc sa te rasfete cineva asa si sa mai arati si atat de bine dupa.. In concluzie, sunt o persoana calda care isi doreste din rasputeri si sa faca lucrurile foarte bine. Acuma nu mai lucrez masaj integral cm faceam inainte. Stiu foarte bine sa fac asta, cu rezultate maxime, dar, acum, prefer sa dau mai departe ceea ce am invatat. Asa ca, atunci cand intalnesc pe cineva care are talent, il invat cu cea mai mare placere, fara bani. Este o meserie buna, banoasa, placuta, lucrezi intr-un mediu foarte primitor, relaxant, cu beneficii mari in materie de sanatate si confort psihic.
