Radu Sabău

Erou sau criminal?
Sau doi în unul?!?!
Vasile Milea, un personaj controversat.
De la vice-președintele organizației de tineret PNȚ din comuna Lerești în 1946, la ministrul apărării și apropiat al lui Ceaușescu. S-au cunoscut în 1962 când Ceaușescu era însărcinat cu colectivizarea, și împreună au reprimat revolta țăranilor din Argeș care s-au opus colectivizării. Formația de blindate condusă de Milea n-a tras, a folosit doar intimidarea. După ce a ajuns la putere, Ceaușescu l-a promovat până la funcția de ministru.
Pe vremea dictaturii securisto-comuniste, comandantul suprem al armatei era Ceaușescu. Ministrul era doar un fel de intermediar între Ceaușescu și armată. Este clar că până în 21 decembrie 1989, Milea a transmis armatei ordinul lui Ceaușescu de a trage în manifestanți.
În dimineața zilei de 22 decembrie în toate marile uzine și fabrici s-a declarat grevă generală. Oamenii s-au dus la muncă, dar de acolo s-au grupat și au ieșit pe străzi revoltați de crimele comise de regim în zilele precedente. Ceaușescu i-a cerut lui Milea să scoată armata să intervină. Exact ce s-a întâmplat în acea dimineață în Comitetul Central nu se știe. Cert este că Vasile Milea a refuzat să mai transmită armatei ordinul să tragă în manifestanți.
La ora 10:45 s-a anunțat la radio că ”trădătorul” Vasile Milea s-a sinucis. Dacă regimul Ceaușescu spunea despre cineva ceva, noi înțelegeam că lucrurile stau tocmai pe dos. Dacă Milea a trădat pe cineva în acea dimineață, acela a fost Ceaușescu, nu poporul român. Un motiv să credem că ”a fost sinucis” este că ei au anunțat ”sinuciderea” înainte ca el să fie mort. Vasile Milea a murit la spital, la ora 14.
Ca o părere personală, dacă în acea dimineață Vasile Milea ar fi executat ordinul lui Ceaușescu, în România ar fi avut loc o baie de sânge, având în vedere faptul că e această dată milioane e români se aflau în stradă. În acea dimineață am discutat cu cineva, despre ce va fi. ”Pentru fiecare român împușcat, vor ieși alții pe stradă. Va împușca atât de mulți până va reinstaura frica. Cu ceilalți va merge mai departe.”

Dacă tot este DEMOCRAȚIEI...
Care sunt motivele.
De ce încă se mai stă la coadă la ghise fie ,primărie ,banca , magazin.
Cum se face in democrație, să numai tu canalizare,wc in casa .
Cum se face că multe spitale sunt tot ale din comunism,sau poate mai devreme de comunism.
Cum se face că se circulă tot pe rutele care comuniști le-au făcut.
Pai cm să faci o lege prin care să interzici ceva care a fost .

Bun dacă tot este DEMOCRAȚIEI lui pește,o democrație (sub formă acoperită de comunism)

Cum se face că în democrație,nu sa făcut nimic nou ,doar au reparat cm au reparat și se strica și rapid.

Unde este calitatea aia care tot discuta, ăștia prin mass-media.

Hai sa fim realiști.

Cum de ăștia ne-au băgat în datorii
Cum de ăștia au vândut totul sub forma de privatizare, faliment.

Acum dacă ai o opinie care îi face pe ăia să se simtă cm se simt ,hopa ...ori ești suspendat ori ești exclus .

Unde este democrația ai unde este libertatea ai de exprimare 😁😁😁

Crăciun fericit.
Nașterea Domnului să ne aducă pace în suflet, iubire între noi și recunoștință pentru tot ce avem.
Să fim mereu împreună, sub ocrotirea Lui! ❤️

Grinch-ul economiei românești lovește din nou!

În Ajun de Crăciun, Ilie Bolojan mai dă o Ordonanță Trenuleț care îi consolideaza reputația de Grinch pentru firmele românești, si darnic Moș Crăciun pentru străini.

De data asta, în sac avem 1 miliard de euro, livrat discret către Concordia, adică exact către marile grupuri și multinaționalele reprezentate public de Dan Șucu.

IMCA - impozitul minim pe cifra de afaceri este vândută public drept „taxa pe marile companii”.

În realitate, este cea mai comodă formă de capitulare fiscală.

Sub această etichetă, marile grupuri obțin un avantaj net estimat la aproximativ 760 de milioane de euro anul viitor, dacă rulează aceeași cifră de afaceri. Motivul e simplu: IMCA nu atinge exportul de profit.

Taxele de management, serviciile „intangibile”, clearingul cu compania-mamă și prețurile de transfer, acolo pleacă miliardele.

Acolo guvernul nu intervine. Curaj zero.

O taxă de transfer de 10% pe aceste mecanisme ar fi fost mai corectă și mai eficientă. Dar ar fi însemnat confruntare directă cu multinaționalele. S-a ales soluția comodă: taxare uniformă, fără discernământ, inclusiv asupra firmelor care își țin profiturile în România.

Dividendele la 16% și redevențele „majorate”: lovitura dublă în capitalul românesc

Impozitarea dividendelor la 16% nu este o ajustare tehnică. Este o lovitură frontală în capitalizarea firmelor românești. Antreprenorii locali nu trăiesc din salarii cosmetizate politic, ci din dividende scoase rar, după ani de risc și reinvestire.

În același registru de manipulare fiscală intră și așa-zisa „creștere” a redevențelor, prezentată propagandistic drept un plus de 40%, deși nivelul real ajunge la doar 4,9%, față de minimum 15% cât este standardul minim în Europa.

Mai mult, aceste redevențe sunt înghețate prin contracte pe 15 ani, adică vândute anticipat, la preț de dumping, în favoarea marilor concesionari. Statul încasează puțin, pe termen lung, și pierde controlul strategic asupra resurselor.

Efectul cumulat este clar:
• penalizarea acumulării de capital autohton;
• descurajarea reinvestirii;
• protejarea capitalului mare și mobil;
• împingerea firmelor românești spre stagnare, evaziune sau relocare.

Multinaționalele optimizează sofisticat. Antreprenorul român este taxat la vedere, pentru fiecare leu rămas în firmă și pentru fiecare leu scos legal după ani de muncă.

Microîntreprinderile: eliminate metodic

Guvernul se laudă cu o cotă unică de 1% pentru microîntreprinderi, dar ascunde esențialul: pragul a fost prăbușit de la 1 milion de euro la 100.000 de euro în doar trei ani.

Rezultatul e limpede:
• aproape 1 milion de microîntreprinderi în 2021;
• aproximativ 300.000 astăzi;
• spre 100.000 după următoarele tăieri.

Asta nu este simplificare fiscală. Este epurare economică.

Învățământul: singurul „reformat”

Din cei 41.000 de bugetari eliminați, 39.000 sunt profesori. Norme didactice mărite, școli desființate, salarii subțiate. Iar noul pachet aduce noi tăieri, inclusiv reducerea cu 10% a bugetelor universităților.
Educația plătește nota unei guvernări care menajează capitalul mare și lovește în viitor.

Salariul minim: creștere contabilă, câștig simbolic

Așa-zisa creștere a salariului minim este, în condițiile actuale, o iluzie.

Prin reducerea deducerii personale de la 300 la 200 de lei, statul își recuperează rapid „generozitatea”.
Câștigul real pentru angajat: 96,87 lei net pe lună.
Costurile cresc pentru firme; statul câștigă sigur.

Construcțiile speciale: taxă pe lanț, nu pe „bogat”

Impozitul pe construcții speciale pornește de la o premisă falsă: că aceste active pot suporta ușor o taxare suplimentară. În realitate, ele fac parte din lanțuri industriale cu marje reale de 6–8%.
Taxa se propagă: marje comprimate, investiții amânate, prețuri mai mari, concedieri.

Băncile: taxă temporară, efect permanent

Impozitul suplimentar pe bănci este dublat în 2026 pentru a acoperi rapid găuri bugetare și eliminat convenabil din 2027. Costul se transferă imediat în dobânzi și comisioane.
Fiscalitate impredictibilă, efecte permanente.

Guvernul nu face reforme. Extrage.
Nu crește salarii. Lărgește baza de impozitare.
Nu apără economia națională. O taxează până la epuizare, protejând capitalul mobil și sacrificând capitalul românesc.

Aceasta nu este guvernare.
Este administrarea declinului.

Dacă cineva ridică degetul pentru a mă judeca, eu îl ridic pe cel din mijloc, pentru a-i mulțumi.

Libertatea s-a apărat cu mâinile goale și cu inima în dinți.

23 Decembrie 1989. După euforia primei zile, a urmat testul focului. Zvonurile curgeau, „teroriștii” erau peste tot, iar liniștea nopții era sfâșiată de gloanțe trasoare.

Îți amintești? Oameni simpli, care nu ținuseră o armă în mână niciodată, au rămas în stradă, la Televiziune sau la Otopeni, să apere ce câștigaseră cu o zi înainte. S-au făcut baricade din autobuze și mobilă. S-a împărțit ceai cald și pâine soldaților.

A fost ziua în care frica a revenit, dar nu a mai putut învinge curajul.

Să le fie țărâna ușoară celor care au murit apărând Libertatea în aceste zile tulburi! 🕯️

Dacă mă împrumută careva cu o talangă de aia de lepros mă duc prin parcările de la supermarketuri și propovăduiesc, că e plin de binecredincioși pe acolo!

O, voi, locuitori ai cetăților de pe întinsele plaiuri carpato-danubiano-mioritice!
Deschideți ochii, orbilor, și desfudați-vă urechile! Adevărat vă grăiesc vouă:
Sfârșitul anului este aproape!

Apocalipsa mâncării se va pogorî peste voi!
Nu pregetați și nu leneviți! Năvăliți pe rafturi și luați de toate, goliți prăvăliile, căci hrana este pe sfârșite și vine ghiorăiala mațelor goale drept răsplată pentru delăsarea voastră!

Nu vă lăsați amăgiți de diete și nici duși în ispită de cumpătare! Puneți slănini pe voi, căci semnele de vremuri grele se arată!
Vai vouă, celor ce vă zgârciți în aceste timpuri de îmbelșugare și nu băgați în voi tot ce este de mâncare!
Anatemă asupra aceluia care va pleca acasă cu mai puțin decât „are nevoie”!

Luați mult, luați mai mult decât puteți duce, luați pentru voi, pentru vecini și pentru neamurile care nu vor veni!
Căci vă spun: sfârșitul anului bate la ușă și toate vor fi închise două zile întregi!

Două zile!
Iar foamea va zgâria la uși și la ferestre, vă va cotrobăi prin frigidere și nu vă veți mai sătura, oricât ați adunat.

Vai vouă, nesătuilor, vai vouă!

Luați ulei, ca fecioarele nenuntite,
luați făină, ca văduva din Sarepta,
luați carne, ca la ospățul cel mare,
luați de toate, că nu știți ce vă va lipsi
și nu știți ziua, nici ceasul când raftul se va goli
și va fi plânsul și jalea!

Și dacă vecinul tău trece, așează-te la rând înaintea lui, ca nu cumva să rămâi cu mai puțin decât el. Căci mai bine să prisosească la tine decât să ajungă și altora.

Iar când nimic nu se va întâmpla, când magazinele se vor redeschide și veți arunca tot ce ați agonisit acuma veți zice: „Bine am făcut, căci prevăzători am fost.”
Și frica voastră se va socoti înțelepciune, iar voi, temându-vă, să vă mângâiați cu prisosul ce ăl veți deșerta la tomberon întru slava cheltuielii!
În numele sfintelor Achiziții!!!

Anul ăsta am virat 140.000 € la stat.
Cu zâmbetul pe buze, că așa se face.
Statul, recunoscător, a decis:
– +8% cheltuieli de personal
– +28% sporuri și indemnizații
– +29% bunuri și servicii
– +25% deplasări
Noi muncim.
Noi plătim.
Ei își măresc bugetele și ne spun că „nu sunt bani”.
Suntem niște boi disciplinați:
ne tund, ne mulg, ne cer și recunoștință…
și la final aplaudăm că „măcar e stabilitate”.
Da.
Și în Coreea de Nord e stabilitate.

Unele fabrici ale lui Ceaușescu au fost construite intenționat… în locuri fără logică economică

În perioada lui Nicolae Ceaușescu, multe fabrici nu au fost ridicate acolo unde era eficient, ci acolo unde regimul voia să „creeze orașe”.

👉 De exemplu:
• uzine mari în zone fără materii prime
• fabrici uriașe în orașe mici sau sate
• combinate construite doar ca să „dea de muncă”

😮 Un detaliu puțin știut:
Statul transporta materii prime sute de kilometri doar ca fabrica să funcționeze.

De ce?
➡️ Ca să:
• țină populația sub control
• creeze orașe muncitorești loiale regimului
• arate „industrializare” pe hârtie

⸻

Ce s-a întâmplat după 1989?
• subvențiile au dispărut
• costurile reale au ieșit la iveală
• fabricile au devenit nerentabile peste noapte

😔 Așa au apărut:
• orașe-fantomă
• cartiere întregi fără locuri de muncă
• uzine abandonate

⸻

Concluzia care doare:

➡️ Fabricile nu au fost construite pentru viitor,
ci pentru control și imagine.

Când controlul a dispărut,
a dispărut și sensul lor